Feb
6
Dileme…
Filed Under De prin lume adunate în şosetă | 8 Comments
Ideile bune vin mereu greu, atunci când eşti nehotărât… Când e vorba de spontaneitate, deja ne încadrăm în altă ecuaţie. Cum pe mine m-a cam lăsat ,,inspiraţiunea” de ceva timp, de când am evadat de la Litere, recunosc că încep să mă mişc mai greu. Sau poate e doar încercarea unor noi exerciţii, departe de genul literar (că tot am rămas cu unele ,,traume” de la cronicari încoace). 
M-am gândit să încep să scriu de ,,celebra” zi a îndrăgostiţilor, dar vreau să cred că orice moment e important şi, mai ales, că începutul unei acţiuni trebuie dictat de noi.
M-am perindat puţin prin blogosfera colegilor mei de site, nu m-au intimidat deloc băieţii aştia plini de idei (şi, credeţi-mă, idei bune!). Mai mult, m-am simţit privilegiată că sunt ,,una bucată fată” care bântuie prin acest spaţiu virtual Şi pe deasupra ,,made in Moldavia”!
Am văzut că bloggerii sunt preocupaţi excesiv de Eurovision şi Moscova, aducând mari elogii sau blamări fetelor din Balcani. Am tras cu ochiul şi la jurnalele de bord (a se citi blogurile) ale vedetele noastre mioritice (de carton sau nu, e decizia voastră). M-am simţit mai bine după ce am văzut că nu doar eu trăiesc în ,,dileme”. Cel puţin ale mele sunt de moment şi de altă natură, aş îndrăzni eu să adaug…Laura Andreşan face mari măsurători (legate de penisuri) şi cred că nu a găsit răspunsul la obsesiva întrebare: mărimea contează? Cum, nu ştiţi care mărime? A creierului!. Alina a lu’ Plugaru se întreabă şi ne întreabă dacă un bărbat s-ar căsători cu o actriţă porno. ,,Open mind” cum sunt, eu nu pot să spun doar: de ce nu s-ar căsători, norocosul?! Să nu fiu acuzată de feminism, m-am plimbat niţel şi prin teritoriul, puternic marcat al unui bărbat. Şi nu unul oarecare, ci chiar pe numele lui de botez, d-l Ion Iliescu (acuzat de răutăcioşi că îşi scrie textele cu pixul!) Am descoperit numai lapte şi miere, un adevărat Eldorado. Domnia Sa ne ţine prelegeri despre visul european / echilibru / salvarea populaţiei. No comment!
Între atâtea discursuri şi probabilităţi (că răspunsuri clare sau idei bine conturate nu prea găseşti), eu m-am gândit să vă invit la o galerie de artă. Virtuală. Nu, nu arta e virtuală, ba chiar e una care rupe ,,gura târgului”. Aţi auzit de sculptorul Ron Mueck? Acum cred că jumătate dintre voi râd cu gura pâna la urechi sau chiar dincolo de ele. Contemporan, născut în Australia, a revoluţionat arta hiperrealistă. Lucrează în silicon (uite un om deştept, care ştie să facă minuni cu acest material şi nu pentru a reînzestra domniţe şi doamne cu un bust voluptuos!), iar rezultate le puteţi vedea / admira şi voi.
Şi pentru că tot vorbeam de începuturi… A debutat ca realizator de manechine. Apoi a intrat în slujba celor mici, lucrând ca păpuşar pentru emisiuni de televiziune adresate copiilor.
Aştept opinii!
