Jan
31
Din nou pe forum!
Filed Under La shaorme înainte, la război înapoi | 9 Comments
De câteva zile s-a redeschis forumul de pe etajul 6 pentru candidații la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării în speță. Dar și pentru cei care vor să experimenteze o română curată, tratată de toate neroziile messolingvisticii. Dacă vreți să aflați mai multe, nu ezitați:http://etajul6.ro/fjscnews/inscriere-in-forumul-fjsc (asta e prima etapă!). Anul viitor poate devenim colegi!
Acum eu nu o să fac elogiul umilinței și să afirm că fără forum nu auzisem de diacritice sau de poziționarea virgulelor. Ar fi fost trist dacă ar fi fost așa! Însă pot afirma că am tot ce am învățat de acolo mi-a folosit în mod real, că am deprins unele ,,șmecherii” în ceea ce privește compoziția unui text, dezvoltarea argumentelor etc. Sunt mândră că am fost în primii cinci admiși, în condițiile în care nu inclusiv în preziua examenului am participat activ la munca agrară (ce să-i faci!) din ferma părinților și că nu am avut deloc răgaz de învățătură
Sincer, dincolo de toate astea, datorită acestui forum am cunoscut persoane extraordinare. De trei dintre ele m-am apropiat în mod deosebit. Aș vrea să zic că mi-am făcut o căruță de prieteni, dar nu pot minți, ba dimpotrivă în spatele unor avataruri drăguțe am descoperit apoi caractere execrabile.
Să revin la cele trei persoane… Una mă ajută mereu și acum la tot ce ține de partea tehnică (de fapt așa am și intrat în contact cu Anda. Eu nu știam cum să postez texte, ea mi-a tot explicat, a reușit într-un final!), la ea totul are soluție și se termină ca-n basme. Pe cealaltă mândră aleg să o descriu în câteva cuvinte aiurite, căci D. e complicată: corectă, tranșantă când o merit, empatică când îi cer vreun sfat, cea mai bună parteneră la savurat cafele. M-a impresionat când mi-a scris că s-a bucurat sincer că totul a avut o finalitate mai mult decât foarte bună în cazul meu. Știu că la ea pot apela oricând, având certitudinea că nu mi se va închide ușa în nas.
De băiatul din spatele uni avatar pietrificat aș avea cel mai mult de scris, poate și pentru că țin foarte mult la el. Odată cu prietenia noastră, mi s-a confirmat faptul că Dumnezeu îți aduce uneori în cale oameni deosebiți, de la care ai ce să înveți, care lasă totul deoparte dacă consideră că îți pot fi utili. Nu am întâlnit decât la mama un spirit de sacrificiu atât de mare!
Am ales să vorbesc despre cei trei forumiști dragi, deoarece ei sunt cel mai mare câștig pentru mine în ultima experienței și vechimii acumulate la etajul6.com. Am convingerea că Anda îmi va cânta și peste 30 de ani Dorul Mariei Radu fără să mă întrebe de ce doar pe asta o vreau, că D. va ajunge undeva acolo în linia întâi, a greilor în domeniu și că și atunci va avea timp să stea la taclale cu mine. Cât despre ultima persoană, cu siguranță nu îi voi refuza vreo invitație prin parc nici peste 30 de ani, chiar de ar fi să sufăr cel mai crunt frig pe care l-am îndurat vreodată.
Iubesc forumul ăsta pentru oamenii lui. Și pentru că mi-a oferit o șansă în care nici eu nu mai credeam în ultimele două luni când nu mai aveam net. Să vă fie de folos și vouă, candidaților!
Jan
14
Astăzi, pe 14 ianuarie, românii de peste Prut sărbătoresc Anul Nou. Cum m-am contagiat și eu din veselia lor, m-am hotărât să îmi fac ,,cernerea de an”, adică o retrospectivă a anului 2009, unul dintre cele mai bune ale existenței mele. Asta în fața unui pahar cu vin.
Acum un an și 14 zile ciocneam un pahar, și încă unul de șampanie în Irlanda, înconjurată de o familie frumoasă, cu multe mătuși cărora le pierd numărul. Am mâncat tort de stafide, am dansat pe muzică irlandeză, am băut whisky și am pregătit cea mai bună irish coffee pe care sunt eu capabilă să o prepar.
La miezul nopții, mi-am dorit sănătate, dar a fost și dorința deloc timidă de a intra la FJSC, poate și la master, de a fi alături de cei dragi, de a mă întoarce acasă, deși trăiam într-un decor de poveste, cu copii, ponei, verdeață chiar și de 1 ianuarie, bucurie. Toate s-au rânduit, a fost un an al schimbărilor, unul în care am venit la București, mi-am făcut prieteni noi, m-am pricopsit cu o colegă de cameră la care țin mult și care îmi e ca o soră. De asta a fost un an bun. De asta și pentru toate lucrurile frumoase pe care, poate nu le-am conștientizat.
A, e deja 24, am terminat vinul și vă urez la toți ,,La mulți ani!”. Mă duc să petrec…
Jan
11
Azi și ieri, tot plimbându-mă cu metroul în scopuri utilitare, am surprins fărâme de conversațiuni dintre madame dornice de mari transformări. Cum bine am intuit inițial, dumnealor se îndreptau cu pași repezi spre Rin Grand Hotel din Vitan pentru castingul unei celebre măcelării. Se voiau frumoase și cu asta am spus tot. Una mai negricioasă se arăta chiar dispusă de ,,perversiuni sextuale” cu V. Slav în schimbul facilitării unei acceptări în emisiune. Ei, aici eram pe aceeași lungime de undă herțiană!
Am văzut șase potențiale participante, care, iertată-mi fie obrăznicia, aveau șanse mari de a fi văzute la TV. Eu sunt de acord cu inițiativa unora de a-și regăsi frumusețea sau de a o corecta pe Mama Natură. Însă, de multe ori cred că frumusețea e foarte greu de întreținut, fie ea și în variantă second-hand. Adică e destul de greu să te pensezi acasă după ce scapi din mâinile stiliștilor, să te machiezi de una singură într-un mod profesionist, și ce te faci când efectele detartrajului sau ale albirii se duc pe apa sâmbetei?! Rămâne de văzut. De controarele postoperatorii nu mai aduc vorba, căci treburile se complică.
Cert e că atunci când operațiile estetice nu sunt un moft, ci o necesitate, un asemenea format devine o mare șansă pentru multe dintre noi.
Jan
8
Apărarea lui Socrate din Moldova de Cicero din Banat
Filed Under De prin lume adunate în şosetă | 5 Comments
Să citești EZ și să te crucești de obiectivitatea unei jurnaliste care scrie despre trenul foamei. În fine, reportajul realizat de Georgeta Petrovici, bănățeancă get-beget frizează xenofobismul, mai bine-zis o formă paticulară a acestuia, moldofobismul.
În urma călătoriei dus-întors, reporterii EVZ „au scăpat” cu o alergie, o hemoragie nazală şi o aftoză bucală. , scrie dumneaei. Ei bine, eu trei ani am tot călătorit pe ruta asta și sunt întreagă, ba chiar am dezvoltat și o formă de imunitate puternică, de nici gripa porcină nu m-ar putea lovi!
Paragraful care m-a contariat tari di tăt e acesta:
„Trenul foamei” se numeşte aşa din anii ,40 când, din cauza foametei, mii de oameni îşi părăseau satele din Moldova pentru zone mai bogate din centrul şi vestul ţării. În acea perioadă trenul era aşa de aglomerat încât oamenii călătoreau inclusiv pe vagoane. Atunci când apărea vreun fir pe deasupra, cel din faţă striga: „sârmăăă”, iar ceilalţi se puneau pe burtă. Expresia a rămas celebră şi este folosită ironic şi în zilele noastre.
În fostele case săseşti ajungeau să locuiască oameni care nici la ei acasă nu se speteau cu munca. Mulţi bănăţeni au acuzat faptul că nou-veniţii făceau copii „fără număr” şi, „de harnici ce erau”, în loc să spargă lemne, ei puneau pe foc lăteţii din parchetul caselor, că erau tăiaţi gata.
Țin să o informez că circulă mai multe variante ale ,,sârmarilor”, dar niciuna nu a fost vreodată validată. Acest mic detaliu trebuia menționat. În plus poate încearcă dumneaei o călătorie București-Suceava/Botoșani/Iași/Neamț pe vagoane, dacă înăuntrul e așa rău, en plein air, ferită de aburii alcoolului care i-au deranjat năsucul fin și va descoperi o Moldovă cu oameni frumoși, unde omenia e la ea acasă.
Mi s-a părut cel mai răutăcios articol pe care l-am citit vreodată, păcat că asemenea producții de-ale unor ziariști rămân neamendate profesional. Singuri, cititorii analizează la rece ceea ce au sub ochi. Să scanăm câteva comentarii de-ale acestora:
Alina:
e o exagerare in tot articolul si o denigrare a moldovenilor, ceea ce duce la concluzia ca realizatorul are oarecare probleme cu generalizarea… am facut naveta 6 ani cu acel tren Arad-Suceava in interes de serviciu si cunosc f bine realitatea; nu au fost mereu conditii de jeg, la fel cum nu au fost aproape niciodata conditii de lux, dar decent se poate calatori, plus ca se gasesc toate categoriile sociale in acel tren , nu doar tarani nespalati cum se sugereaza; asta e situatia in orice tara, nu sunt doar cetateni de cel mai inalt standard. E frumos cu trenul “foamei”, am cunoscut multa lume, chiar si moldoveni open minded si spalati recent, dar si ardeleni, banateni, maramureseni care aveau diferite motive de mers in Moldova
O altă Alină: (sau aceeași, cu altă pălărie)
Florin: Acest mare locuitor presupun al capitalei care nu umbla decat in masina personala ar trebui sa mai coboare si printe “taranii astia mojici si moldovenii nesplati”. Am circulat cu trenul asta ani de zile cate 2 drumuri dus-intors pe luna si da este mizerie, este aglomerat, dar a duce in extrem la o ura impotriva moldovenilor ca au adus crima si faradelegile in Banat e o nesimtire si sincer daca m-as intalni fata in fata cu acest “ziarist” un dos de palma m-ar jigni! Sa se duca dumnealui in banat si sa vada cati moldoveni sunt directori de firme si de multinationale si cati moldoveni “murdari” muncesc pe salarii pe care banateni nu ar ridica un ac! Un nesimtit si jumatate de ziarist atat am de spus…. si sa uite dumnealui ca trece prin Bucovina e si o mai mare jignire pt mine…..
Lista poate continua, la nesfârșit aș zice și chiar e de lăudat faptul că cititorii reacționeayă și nu tolerează răfuielile personale de-ale unora cu o masă de oameni căreia nu-i diferențiază deloc componentele. Da ce, toți moldovenii sunt la fel?