Nov
29
Cu gândul la o cămaşă poplin cu imprimeu peste o inimă cicatrizată
Filed Under De prin lume adunate în şosetă | Leave a Comment
După multă alviţă (Cf. DEX : Produs alimentar zaharos, fabricat din caramel, miere, nuci, migdale, esenţe aromate şi amidon sau albuş de ou. Vă daţi seama ce eforturi fac pentru a mai scăpa de o slănină, două, trei) , gândul îmi zboară la o cămaşă poplin cu imprimeu pe care poate mi-o voi dărui singură de Sfântul Nicolae. Mi se pare un articol vestimentarfoarte şic. M-am gândit că aş putea să o consider o recompensă, dar la ce?
Pentru parţialele de la Jurnalism, învăţ mereu în ultima noapte, de fapt în ultimele ore ale dimineţii. La examenul grilă ISMM-ist mi s-a părut uşor, dar cu siguranţă îmi voi schimba părerea dacă iau un 2 sau 3…Şi nu e exclus! Mi s-a părut ciudat să dau un examen după un an jumătate de pauză, timp în care nu am avut nici cea mai mică treabă cu şcoala (bat-o vina!).
Azi cred că dau iama la Gaudeamus să îmi iau măcar o carte. Mi-aş dori mult Lizoanca Doinei Ruşti, Luminiţa, mon amour (Cezar Paul-Bădescu) şi orice de Gabriela Adameşteanu. Hai, că nu e mult, chiar nu… O carte bună îţi merită banii, ba chiar şi niscai timpul pe care o petreci cu ea.
Am recitit azi, în două ore Inimile cicatrizate ale lui Max Blecher. Cartea asta mereu îmi schimbă starea, adică mă aduce în pragul unei sensibilităţi pe care nu mi-e dat de multe ori să o trăiesc. Subiectul e interesant- existenţa unui bolnav de afecţiunea Morbul lui Pott (tuberculoză osoasă la vertebre) într-un sanatoriu francez alături de ceilalţi suferinzi- dar nu cred că acesta e elementul forte al cărţii. E o scriere autobiografică şi prin prisma asta cred că trebuie filtrată realitatea descrisă. Căci da, descrierile sunt redate cu precizia unui bisturiu care scormoneşte în carne vie, ăăăă….vertebre putrede. Să vă citez un fragment de tipul ăsta (o parte din operaţiunea de imobilizare în ghips a lui Emanuel, protagonistul):
,,Operaţia nu era deloc complicată: doctorul lua câte o fâşie, o tăvălea în ghips şi o muia în apă. Apoi o aplica în toată lungimea ei pe spatele lui Emanuel ca pe o compresă. Bafl una… Bafl încă una! Se lipeau de coaste, de piept…de şolduri… aderau de piele ca nişte animale lipicioase vii, insinuante. Doctorul lucra cu o repeziciune de zidar căruia îi zboară cărămizile în mâini. Zemuia ghipsul scurs cu palma întinsă, îl clipocea uşor şi îl modela pe trup. Fâţiile cădeau flasc una după alta şi îl închiseseră pe Emanuel într-o tunică albă de la gât până la şold.”
Să nu o luaţi pe biscuite şi să vă avântaţi în interpretări de manual: dublarea corpului, dualitatea organică, claustrarea în propriul corp, naturalism de nu ştiu care. Îs toate astea şi nimic din ele. Cartea trebuie citită ca atare, cu atenţia celui care se pregăteşte pentru o disecţie de laborator. Mie una mi-a plăcut scriitura. Dar vouă?
Am ales să mă întorc la literatură, prima mea dragoste, căci m-am săturat de ştiri, de chiori care bat apa în piuă (şi altceva), de vedete de carton de un leu care se despuiază cu nonşalanţa unei şopârle care îţi abandonează pielea, de tot…Mă aşteaptă sub un colţ de masă Breviarul (Historia calamitatum) lui Mircea Horia Simionescu, dar şi xeroxurile (deloc puţine) pentru parţialul la Comunicare.
Nu mă pot gândi decât la o ecuaţie paradoxală: o cămaşă poplin cu imprimeu şi o porţie de fasole cu cârnaţi servită în Piaţa Constituţiei servită de 1 Decembrie. La vin fiet cu scorţişoară şi coji de portocale (alea de mai rămân, că eu le mănânc ca pe jeleuri de când eram mică) nu mă duce gândul: aseară am devorat cu o prietenă o sticlă întreagă de vin demidulce.
Cred că voi ajunge curând croitoreasă de voie, de nevoie: o să fiu nevoită să îmi cumpăr două cămăşi pentru a înţesa una mare, peticită, pentru formele mele rubiconde. Halal perspectivă!
Nov
23
Se anunţă o finală pe cinste. Să vedem care pe care va învinge: Băsescu sau Geoană. L-aş fi susţinut cu dragă inimă pe George Clooney al României, pe numele lui Eduard Manole, dar…paradisul ni s-a refuzat (distinsul are un blog oficial pe unde zburdă păsări flamingo şi curg râuri de miere şi lapte).
Mai în glumă, mai în serios, am surprins o discuţie pe la metrou. O studentă le arăta un ziar cu rezultatele alegerilor unor colegi francezi care nu ştiau nicio iotă de română. Fata le-a explicat clasamentul, background-ul politic al celor doi finalişti, cu menţiunea: ,,Chaque etudiant a vote pour Crin Antonescu!” Aşa o fi?